LIGA 4 GIURGIU

DGR2010 · Junior

Carte de vizita
nascut la 05.11.1946 Giurgiu

Cariera:
Debut in Divizia A :26.09.1965 Stiinta Craiova - UTA Arad 2-0
1961 Olimpia Giurgiu -juniori
1961-1964 Olimpia Giurgiu div. C
1964-1965 SN Oltenita div. C
1965-1966 UTA Arad
1966-1968 FC Arges
1968-1970 Dinamo
1970 Dunarea Giurgiu
1971-1974 Steaua
1974-1976 SC Bacau div. B
1977-1980 CS Targoviste
Total:214 jocuri in div. A

Echipa nationala :debut 29.10.1967 Polonia-Romania 0-0
total jocuri :8
Nationala olimpica:debut 18.11.1967 RDG_Romania 1-0
total jocuri:4
Cupele europene:debut:28.09.1966 PITESTI-SEVILLA 2-0
total:12 jocuri
a castigat cupa Romaniei in 1971 cu Steaua
1978 apogeul carierei NARCIS COMAN A FOST DESEMNAT CEL MAI BUN FOTBALIST AL ANULUI

Povestiri cu si despre inegalabilul Narcis Coman :

Portar! Doar portar!
La 13 ani, face pentru prima dată cunoştinţă cu mingea. Inițialul post, cel de portar. "Nu am fost atacant, fundaş şi am ajuns portar. Nu, întâia dragoste a rămas mereu. Portar. O dragoste care dăinuie de 48 de ani şi pe care nu am înşelat-o niciodată", povesteşte Coman.
Viaţă de haiduc
În '65, ajunge la UTA, unde, la 19 ani, devine titular, prinde lotul UEFA al României, dar se lipeşte şi de o suspendare pe un an, după un chef de pomină cu Murfatlar. L-a salvat însă Dinamo şi aşa a ajuns la Piteşti.
"E cea mai frumoasă durată din ce am trăit! O viaţă de haiduc am dus în Trivale! Fotbal, şpriţuri şi femei! În ordinea asta, pentru că fotbalul era extrem de important pentru noi", spune zîmbind Coman. Explică apoi istoriile cu ţuica "Ochii lui Dobrin" şi coniacul "Sufletul lui Coman: "Vrăjeli! Nu am băut niciodată tărie. Nici eu, nici Gicu. Dar bere şi vin, cît cuprinde! Cisterne aliniate pînă la New York!".
I-a învins pe Dobrin şi pe Dudu
În '78, Coman avea 32 de ani şi juca la Tîrgovişte. În acel sezon a evoluat în 32 de partide din prima ligă, iar echipa a terminat pe locul 9 în clasament. Faptul că un portar cîştiga trofeul de cel mai bun fotbalist român era o premieră. "Socrul m-a anunţat, dar era mereu pus pe şotii! Cînd s-a jurat că nu minte, era să cad de pe scaun. Păi, eu în faţa lui Dobrin şi a lui Dudu?", povesteşte acum portarul. Încheie: "Gicu m-a felicitat pentru trofeu! I-am şi zis: . M-a îmbrăţişat. De fericire, natural că am băut şi un şpriţ!".
"Ştiu despre legenda că aş fi avut peste o mie de femei. Nu le-am numărat însă niciodată! Dar au fost destule! Mulatre, chinezoaice! Eram eu drăguţ, dar trebuia să ai şi ceva în buzunar să le scoţi la o friptură"
"Am jucat pentru oameni. Eram iubiţi. Se ţineau după noi pe stradă. În cîrciumi nu plăteam niciodată!"
"Se bate atît monedă pe băutură. Da, am băut şpriţuri! Dar noi ştiam să le bem. Nu ne-au afectat niciodată viaţa sportivă"
"Dobrin a fost o parte din Dumnezeu"
"Ce dacă beam pînă dimineaţa? Atunci ne apucau pariurile. Mergeam direct pe teren şi îmi trăgea la poartă. Ne apuca şi ora zece acolo. Uneori cîştigam eu, alteori îl mai lăsam şi pe Gicu". Vestea morţii lui Dobrin l-a devastat. "M-am simţit ca şi cum ar fi dispărut mama sau tata. Gicu nu a fost om, a fost o parte din Dumnezeu, un înger", spune Narcis Coman.
“In nationala Romaniei am debutat in ‘67. împotriva Poloniei, la Cracovia”, povesteste Narcis Coman. Jurnalele de epoca au scris ca debutantul din poarta “tricolorilor” a facut un meci mare in fata lui Piechznik si Lubanski. “Daca asa s-a scris, inseamna ca asa a fost”, zambeste ironic Coman, care nici azi nu pune mare pret pe relatarile jurnalistilor. Interventiile portarului de 22 de ani au primit aplauze la scena deschisa din partea celor 40.000 de spectatori prezenti pe stadionul “Wisla”. Tot inventie gazetareasca? “Adevarul e ca am aparat bine la Cracovia, iar publicul a apreciat evolutia mea. Cel mai bun meci la nationala l-am facut insa impotriva Olandei, pe «Republicii»”, spune cel care in iunie 1968 a tras zavorul in fata lui van Hanegem si Rensenbrink.

A trimis Clujul in B

Coman isi trece mana prin parul alb. Clatina din cap, de parca nici acum nu-i vine sa creada ca ceea ce povesteste chiar s-a intamplat cu adevarat: “A fost nebunie mare atunci. Am dormit in masina pana la Cluj, pentru a mai recupera ceva din saptamana pierduta. In poarta am luat cu mine doua sticle cu apa minerala, ca avem o arsita grozava. Am facut insa un meci de senzatie. Unul dintre cele mai bune din cariera. Se mirau si baietii ce mingi puteam apara”. Bacaul a invins cu 1-0, trimitand Clujul in B. “Pana si golul a plecat de la mine. Am vrut sa degajez in afara terenului, mingea a ajuns la Dutan, care a centrat pentru golul lui Aelenei. Asa se intampla cand e sa-ti iasa totul”, filozofeaza Narcis Coman.

In 1978 a facut un alt meci mare la nationala. Spania-Romania, in preliminariile C.E. “Am jucat la Valencia, iar spaniolii ne-au dominat la greu. Aveau echipa buna, cu Santillana, Villar si Alesanco”, rememoreaza Narcis Coman. Spania a invins greu, cu 1-0, prin golul marcat de Asensi, aripa plesuva a Barcelonei, insa omul meciului a fost socotit Coman. “In cariera mea am intalnit multi atacanti buni, iar Asensi se numara printre ei. La noi in campionat, aveam probleme cu Dumitrache, Dumnezeu sa-l ierte, Nichi Dumitriu si Marcel Raducanu. Fentangii unu si unu”, spune fostul portar, care dezvaluie ca-l avertiza pe fostul sau coleg de la Steaua, Raducanu: „Ii spuneam ca daca ma dribleaza, sa o bage repede in poarta, ca altfel nu mai apuca”. Erau vremurile in care Steaua castiga titlul, dar cea mai buna aparare o avea FC Targoviste, cu Narcis Coman intre buturi.
12 fracturi, trei interventii chirurgicale la muschi si o coloana vertebrala stramba. Indaratul acestui buletin sanitar demn de un accident de circulatie sta cariera de portar al lui Narcis Coman. “Am fost si in gips, am ajuns si sub cutit, dar nu m-am plans niciodata. Cand ma uit la jucatorii de azi, imi fac cruce. Sunt prea mofturosi. Mereu se plang ca-i doare ba aia, ba ailalta”, da din cap fostul international. “Eu de inghinali am auzit abia pe la 50 de ani. Pe vremea mea nu erau fite de genul asta. Jucam si accidentati. Cand ma durea mai tare, puneam o sticla de Cabernet pe picior si imi trecea”, zambeste din nou Coman. Acum, Cabernetul apartine trecutului, la fel ca si plonjoanele la picioarele lui Asensi si Marcel Raducanu. Narcis Coman nu mai apara de 25 de ani. Si nu mai bea de vreo sase; o spune chiar el. Cu mandrie. ...
"Am băut recolte întregi!"

Poate că asta, poate că firea lui rebelă şi libertină au făcut ca Narcis Coman să nu ajungă acolo unde i-ar fi permis talentul cu care a fost înzestrat. "Da, mi-a plăcut să beau, recunosc - se confesează el -, dar am băut cu cap. Nu aiurea, să torn în mine şi nici să plec pe trei cărări. Şi să vă mai spun ceva, eu în viaţa mea n-am băut tărie. Doar vin şi bere. De-astea am băut butoaie, cisterne, recolte întregi! Zile şi nopţi! Ştiam însă îndată ce să mă opresc, când să mă antrenez la nivel maxim, iar la meciuri eram ca nou. Ăsta mi-era felul, dacă nu-mi făceam eu plinul, n-aveam putere!".

De nouă ani n-a mai pus însă mâna pe pahar! O spune el, o spun şi cunoscuţii. "Mi-am zis într-o zi: ce-ar fi să nu mai beau o lună? Apoi încă o lună, şi încă una. Şi tot aşa. Recunosc, uneori mi-e o dorință de nu mai pot de un pahar de vin sau de o bere, dar mi-e teamă că, dacă iau un pahar, pe urmă iar nu mă mai opresc!".
Dintre toate cluburile pe unde a umblat, cel mai mult i-a plăcut la Piteşti şi la Târgovişte. "La Piteşti a fost frumos, doi ani am apărat acolo, între 1966 şi 1968. Aveam libertatea pe care o doream. Ce viaţă! Ce şpriţuri! Prietenia cu Dobrin... Atunci a venit şi prima convocare la naţională, unde am debutat cu Polonia, la Cracovia, la un 0-0".
Coman continuă cu episodul Dinamo, unde - surpriză! - descrie fapte de acum trei decenii, dar care s-ar potrivi şi azi foarte bine. "Apoi m-a luat Dinamo Bucureşti, dar aici nu mi-a plăcut. Era regim cazon, ori eu, care nu-mi plăcea să fiu controlat, nu puteam suporta asta. Plus că era multă parşivenie acolo, dacă mergeam la şpriţ cu cineva, a doua zi afla degrabă conducerea! În echipă erau bisericuţe. Ce să mai, nu mi-a plăcut... Ca să mă lase să plec, am îndurat 60 de zile de arest, făcute la garnizoana aia de pe Dealul Spirii, de la Uranus (n.r. - unde se află acum Casa Poporului)! La fel, apoi, la Steaua. Iar mult control, multă disciplină, niciodată nu m-am putut adapta, eu aveam stilul meu de viata.
Doar două sezoane a evoluat la Piteşti, alături de Dobrin. Cu toate acestea, Narcis Coman i-a fost cel mai bun prieten. In Piteşti circula şi o vorbă despre relaţia dintre cei doi, despre aventurile lor: "aştia doi sunt unul. Pentru Dobrin ţuica sunt ochii, iar pentru Coman coniacul este sufletul"

Singurul regret

“M-am lasat de baut acum sase ani”. O spune cu mandrie. In rest, nu e niciun pic de emfaza in tonul fostului portar al nationalei, Narcis Coman. Povestea sa curge lin. Ca vinul in pahare, altadata. Sticla e plina ochi si in ea gasesti de toate. Mai putin regrete. “Daca stau bine si ma gandesc, ar fi unul singur”, spune Coman, rascolind amintirile. Nu e vorba nici de noptile pierdute: multe. Si nici de zilele cu goluri parabile: putine. „Regret faptul ca am acceptat sa joc accidentat contra Portugaliei lui Eusebio, la Lisabona, in toamna lui 1968. Aveam 22 de ani si nu eram obisnuit sa spun nu”, marturiseste barbatul de 61 de ani. “Am luat atunci doua goluri cu multa usurinta si am fost inlocuit la pauza”, adauga Coman, care e convins ca cele doua goluri marcate de Joao si Jose Jacinto l-au facut sa piarda mult. Inclusiv egalul de pe Wembley si participarea la Mondialul mexican.
S-a retras in orasul natal unde de doua decenii se ocupa cu pregatirea portarilor de la echipa de unde a plecat si el in fotbalul mare.Spera ca intr o buna zi sa descopere un nou NARCIS COMAN. Prea putine cuvinte pentru un om atat de mare.